Teoria atasamentului

Daca ati navigat vreodata pe internet in incercarea de a gasi un raspuns la intrebari legate de relatiile de cuplu, conflictele si problemele care se nasc in cadrul lor, faptul ca pare ca aveti aceleasi discutii si aceleasi suferinte mereu, atunci cu siguranta v-ati intalnit intr-o forma sau alta cu Teoria Atasamentului.

Teoria Atasamentului reprezinta o zona a psihologiei care descrie natura legaturii emotionale dintre oameni. Incepe in copilarie, cu atasamentul fata de parintii nostri. Natura acestui atasament si cat de bine este el hranit si ingrijit va influenta mai apoi natura atasamentului fata de partenerii de cuplu.

Teoria Atasamentului a luat nastere in anii ’50 si a strans de atunci un numar mare de cercetatori interesati sa o descopere si dezvolte. Doi dintre acesti oameni de stiinta pe nume Bowlby si Ainsworth au descoperit ca modul in care bebelusii primesc raspuns pentru nevoile lor (fizice, emotionale, psihice) de la parinti sau ingrijitori, contribuie semnificativ la strategia atasamentului pe care cei mici o dezvolta.

Stilul nostru de atasament nu explica tot ce se intampla in relatiile de cuplu, insa poate raspunde in mare parte unor intrebari cu care multi dintre noi ne-am intalnit la un moment dat:

• de ce relatiile mele de cuplu esueaza si de ce par sa se termine in acelasi fel?

• de ce sunt atras/ă numai de un anumit tip de femei/barbati, total opus de ceea ce-mi doresc de fapt?

• de ce ma confrunt cu aceleasi probleme in relatie, din nou si din nou?

TIPURI DE ATASAMENT

Conform psihologilor, exista patru tipuri de strategii de atasament pe care adultii le pot adopta: securizat, anxios, evitant, si anxios-evitant.

Stilul de atasament securizat

Adultii cu strategii de atasament securizat sunt confortabili atunci cand isi manifesta interesele si afectiunea fata de partener/ă. Sunt de asemenea confortabili cu a fi singuri si independenti. Sunt capabili sa prioritizeze corect relatiile de cuplu in contextul vietii lor si tind sa traseze limite clare pe care mai apoi le respecta cu constanta si fermitate.

Tipul de atasament securizat este in mod evident cel mai bun partener de cuplu, membru al familiei si chiar prieten. Adultii care intra in aceasta categorie sunt capabili sa accepte respingerea din partea celuilalt si sa mearga mai departe in ciuda durerii. Sunt de asemenea capabili de loialitate si sacrificiu atunci cand este nevoie. Au putine dificultati in a se increde in oamenii apropiati lor si sunt ei insisi demni de incredere. Conform cercetarilor, mai mult de 50% din populatie manifesta un tip de atasament securizat.

Stilul de atasament anxios

Tipul de atasament anxios este reprezentat de adultul tensionat si stresat in legatura cu relatiile lui de cuplu. Cei care se regasesc in aceasta categorie au nevoie de reasigurari constante si de afectiune manifestata din partea partenerului/ei. Au dificultati in a fi lasati singuri sau de a se afla in afara unei relatii de cuplu.

De obicei acesti adulti vor ceda unor relatii abuzive si nesanatoare in ciuda suferintei cu care se confrunta. Nu le este usor sa aibe incredere in oameni, chiar daca sunt apropiati. Comportamentul lor poate fi adesea irational, impulsiv, imprevizibil si hiper-emotional, plangandu-se tuturor ca sexul opus este rece si insensibil, in special atunci cand se simt insecurizati.

Exemplu: Femeia care isi suna partenerul de 36 ori intr-o seara, ingrijorata ca nu ii returneaza apelul. Sau barbatul care isi urmareste partenera la serviciu pentru a se asigura ca nu flirteaza cu altcineva.

Femeile sunt mai predispuse la a forma un tip de atasament anxios decat barbatii.

Stilul de atasament evitant

Tipul de atasament evitant este reprezentat de adultul extrem de independent, centrat pe sine si adesea inconfortabil cu intimitatea emotionala. Adultii din aceasta categorie au fobie de angajament si sunt experti in a rationaliza, gasind astfel o iesire din orice situatie de apropriere emotionala prea mare. De regula, se plang ca sunt „sufocati” atunci cand partenerii incearca sa se apropie de ei. Pentru orice fel de relatie au o strategie de iesire. Intotdeauna. Adesea isi construiesc un stil de viata care sa le permita sa evite angajamentul sau prea mult contact emotional.

Exemplu: Barbatul care lucreaza 80h/saptamana si care devine iritat cand iubita lui vrea sa il vada mai mult decat in zilele de weekend. Sau femeia care are mai multi parteneri pe parcursul unui an insa le spune tuturor ca nu vrea „nimic serios” si ajunge inevitabil sa ii paraseasca pe toti atunci cand se plictiseste de ei.

Barbatii sunt mai predispusi la a avea un tip de atasament evitant decat femeile.

Stilul de atasament anxios-evitant

Tipul de atasament anxios-evitant (cunoscut si prin expresia „tipul fricos/temator”) aduce impreuna dificultatile din ambele strategii. Adultii cu un atasament anxios-evitant isi doresc pe de-o parte intimitate si angajament, dar nu au incredere si nu se deschid emotional fata de nimeni care incearca sa se apropie. Ei petrec adesea mult timp simtindu-se mizerabil si foarte singuri sau facand parte din relatii de cuplu abuzive/disfunctionale.

Conform studiilor, doar un mic procent din populatie se califica drept tipul anxios-evitant si, de regula, acesti adulti au o multitudine de alte probleme emotionale in diferite dimensiuni ale vietii (ex: abuz de substante, depresie etc.)

In final, ideea de baza este ca puteti manifesta tendinte din mai mult de o strategie, in functie de situatie, persoana si cu frecvente/intensitati diferite. Puteți avea, spre exemplu, un atasament anxios in relatia de cuplu si unul evitant in relatiile sociale. Cu toate astea, fiecare dintre noi are o strategie dominanta. Asadar, adultul securizat va manifesta uneori comportamente de natura evitanta sau anxioasa, la fel cum adultul anxios va manifesta uneori comportamente securizate etc.

Nu este totul sau nimic.

CUM SE FORMEAZA STILURILE DE ATASAMENT

Asa cum am mentionat anterior, stilurile noastre de atasament ca adulti sunt influentate de felul in care parintii nostrii au interactionat cu noi ca bebelusi. Neputinciosi fiind, aceasta a fost prima si cea mai importanta relatie a vietii noastre, asa ca, in mod natural a devenit o schema, un tipar pentru felul in care percepem toate relatiile la maturitate.

Ne folosim de acesta schema pe masura ce crestem. Ca adolescenti, incepem sa formam relatii in afara celor imediate cu parintii si familia noastra. Grupul social (prieteni, colegi) ocupa un rol mai mare in vietile noastre pe masura ce continuam sa invatam cum sa relationam cu ceilalti. Apoi, aceste experiente ne influenteaza si mai mult stilul de atasament pe masura ce incepem sa ne implicam in relatii de cuplu.

Astfel ca, desi experientele timpurii cu parintii au o influenta considerabila asupra felului in care relationati cu ceilalti, nu este singurul factor care determina stilul vostru de atasament (desi este unul foarte mare). Mai mult decat atat, stilul vostru de atasament se poate schimba in timp.

In general, un atasament securizat este dezvoltat in copilarie de catre bebelusul caruia ii sunt implinite nevoile in mod regulat si care primeste cantitati mari, suficiente, de iubire si afectiune. Când mai cresc, ei se simt competenti si in acelasi timp confortabili cu greselile lor. La maturitate ei manifesta limite sanatoase si puternice, isi pot comunica nevoile in relatii si nu se tem sa paraseasca o relatie proasta daca simt ca asta trebuie facut.

Strategiile de atasament anxios se formeaza in copilarie de catre bebelusii care au primit dragoste si grija cu o suficienta impredictibila. Cu alte cuvinte, uneori adultul din viata lor era disponibil si avea grija de ei atat fizic cat si emotional si psihic iar alteori nu, fara ca bebelusii sa poata anticipa in vreun fel raspunsul pe care il va primi nevoia lor. Pe masura ce cresc, dobandesc in general o imagine pozitiva despre ceilalti si negativa despre sine – nu merit sau nu sunt suficient de bun pentru ca celalalt sa-mi ofere ce am nevoie. La maturitate, relatiile lor de cuplu sunt de regula idealizate, bazandu-se mult prea mult pe ele pentru sustinerea propriei stime de sine.

Strategiile de atasament evitant se dezvolta in copilarie de catre bebelusii carora le sunt implinite doar o parte dintre nevoi, restul fiind neglijate (spre exemplu, este hranit regulat dar nu este suficient tinut in brate). Adesea ei au o imagine negativa despre ceilalti dar pozitiva despre sine – nu ma pot baza pe celalalt, trebuie sa devin tare si puternic iar daca cer oricum sunt ignorat. Ei nu depind prea mult de relatiile de cuplu pentru intimitate si simt ca nu au nevoie de altii pentru suport emotional.

Tipul anxios-evitant se dezvolta in urma unor copilarii abuzive sau in care bebelusii au fost teribil neglijati. Ca adulti, ei cauta atat intimitate cat si independenta in relatiile de cuplu, de multe ori simultan, ceea ce conduce dupa cum va puteti imagina la relatii puternic disfunctionale.

STILUL DE ATASAMENT SI CONFIGURATIA RELATIEI

Adultul securizat este capabil de a gestiona relatiile de cuplu atat cu adultul anxios cat si cu cel evitant. Adultul securizat se simte suficient de confortabil cu sine pentru a oferi adultului anxios toata reasigurarea de care are nevoie iar adultului evitant spatiul de care are nevoie fara ca astfel sa se simta in vreun fel amenintat in relatie.

Adultul anxios si cel evitant ajung in mod frecvent in relatii unul cu celalalt, mai des decat cu acelasi tip. La prima vedere poate parea contra-intuitiv, dar in realitate nu este deloc asa. Adultul evitant se pricepe foarte bine la a-i indeparta pe ceilalti si cateodata doar adultul anxios este dornic sa ramana si sa depuna efort suplimentar pentru a-l ajuta sa se deschida.

Spre exemplu, un barbat care este predominant evitant s-ar putea sa se eschiveze cu succes la presiunile pentru mai multa intimitate venite din partea unei femei predominant securizate. Femeia va accepta respingerea si va merge mai departe. In schimb, o femeie predominant anxioasa va deveni cu atat mai determinata cu cat barbatul o respinge mai tare. Ea va alege sa-l sune timp de saptamani sau luni pana cand intr-un sfarsit el va ceda si-si va lua un angajament fata de ea. Pe de alta parte, asta ii ofera barbatului evitant resigurarea ca el trebuie sa se comporte independent si ca femeia anxioasa il va astepta.

Adesea, astfel de relatii produc intr-o anumita masura un echilibru disfunctional care in timp evolueaza in tipare de urmarit-urmaritor, ambele fiind roluri de care atat cel anxios cat si cel evitant au nevoie pentru a se simti confortabili cu intimitatea.

Adultii anxios-evitanti se intalnesc doar unii cu ceilalti sau cel mult cu cei mai putin securizati anxiosi si evitanti. Aceste relatii sunt foarte tulburate daca nu chiar caracterizate de abuz si neglijenta.

In concluzie, insecuritatea gaseste insecuritate si securitatea gaseste securitate, chiar daca cei insecurizati nu arata mereu la fel.

CARE ESTE STILUL TAU DE ATASAMENT

In termeni simpli, daca evitati in mod constant angajamentele, partenerii de cuplu, sau nu impartasiti cu ei lucruri despre voi, atunci aveti probabil un tip de atasament evitant. Daca, in schimb, sunteti in permanenta ingrijorati de partenerii de cuplu, simtiti ca nu va iubesc la fel de mult cu ii iubiti voi, vreti sa ii vedeti 24/7, aveti nevoie de reasigurare constanta din partea lor, atunci aveti probabil un tip de atasament anxios. Daca va simtiti confortabil sa intalniti oameni, sa dezvoltati intimitate alaturi de ei si sunteti capabili sa trasati limite clare in relatii dar nici nu va deranjeaza sa fiti singuri, atunci aveti probabil un tip de atasament securizat.

Va pun la dispozitie un instrument de masurare a stilului de atasament in functie de obiectul relatiei – mama, tata, partenerul/a, prietenul cel mai bun, atasamentul general. Il puteti completa la acest link. Pentru ca procedura de scorare este mai complexa, dupa completare va voi transmite pe e-mail rezutatele.

SCHIMBAREA STILULUI DE ATASAMENT

Vestea buna este ca stilul vostru de atasament se poate schimba in timp – desi este un proces lent si dificil.

Cercetarile in domeniu arata ca un adult anxios sau evitant care intra intr-o relatie de cuplu cu un adult securizat poate fi „crescut” la un nivel mai mare de securizare pe parcursul unei perioade de timp. Din pacate, insa, un adult anxios sau evitant este de asemenea capabil sa „regreseze” un adult securizat la un nivel de insecuritate, daca nu sunt atenti.

De asemenea, evenimente de viata negative precum divortul, decesul unui copil, un accident serios etc. pot cauza „caderea” unui tip de atasament la un nivel inferior, mai insecurizat.

Exemplu: un barbat mai mult sau mai putin securizat, se casatoreste cu o femeie anxioasa, o aduce la un nivel securizat, insa atunci cand au probleme financiare ea pica din nou la un nivel anxios, intra intr-o relatie extraconjugala si apoi divorteaza de el, trimitand-ul intr-o spirala de evitare. El continua sa ignore intimitatea si intra si iese din relatii cu alte femei timp de 10 ani, fiind prea temator pentru a se mai deschide cu adevarat in fata vreuneia dintre ele.

Psihologii Bartholomew si Horowitz au studiat legatura dintre tipul de atasament si felul in care ne privim pe noi respectiv pe ceilalti. Ei au creat un model prin care arata aceste corespondente:

Tipul securizat are o imagine buna despre sine cat si perceptii pozitive despre ceilalti. Tipul anxios dispune de o imagine de sine negativa dar perceptii pozitive despre ceilalti (de aici si comportamentul dependent). Tipul evitant are o imagine buna despre sine si perceptii negative despre ceilalti (de aici aroganta si frica de angajament), iar tipul anxios-evitant percepe negativ totul si pe toata lumea (de aici inabilitatea lor de a functiona in relatii).

Folosind acest model putem incepe sa navigam spre un tip de atasament mai securizat. Adultul anxios poate lucra asupra dezvoltarii personale, creand limite sanatoase si incurajand o imagine de sine sanatoasa. Adultul evitant poate lucra pe a se deschide fata de ceilalti si a-si imbogatii relatiile prin impartasirea de sine.

Acesta este un articol tradus si adaptat de aici.

Pentru mai multe despre teoria atasamentului si felul in care ne influenteaza relatia de cuplu, recomand:

• Levine, A., Heller, R. S. F., & Mihăilaş Mihaela Marian. (2015). Stilurile de ataşament: o nouă teorie a ataşamentului: cum să găseşti şi să păstrezi o relaţie de cuplu fericită. Cluj-Napoca: A.S.C.R.

• Sue, J. (2017). Ține-mă strâns în brațe: Șapte conversații pentru o viață de iubire. București: ACT si Politon.