Consiliere parentală & Psihoeducație
În viață ni se prezintă două variante: evoluează sau repetă.
Acest serviciu este deosebit de important și necesar în viața oricărui adult care are copii sau lucrează cu ei. Ședintele de consiliere parentală și/sau psihoeducație sunt menite să ne ajute să înțelegem mai bine lumea emoțională a copiilor și să răspundem adecvat la ea. Diferența dintre o sedință de consiliere parentală & psihoeducație și o carte despre același subiect este aplicativitatea la propria poveste și context de viață, posibilitatea de a pune întrebări și găsi răspunsurile potrivite.
Ședințele de consiliere parentală sunt adăugate la procesul de psihoterapie al copilului, pot urma după un proces de evaluare clinică și psihodiagnostic pentru oferirea feedback-ului și a unor recomandări practice sau pot să fie independente de aceste doua servicii, venind din dorința adulților de a avea o relație cât mai sanatoasă cu copiii.
Acest serviciu este indicat și în cazul cadrelor didactice, care uneori găsesc dificilă conectarea emoțională cu copiii din clasa, au „copii-problema” pe care nu reușesc să îi înțeleagă și ajute sau se simt copleșiți din cauza impunerii deficitare a limitelor.
Consilierea parentală și psihoeducația te poate ajuta să te simți din nou în control, să obții claritatea și detașarea de care ai nevoie pentru a putea comunica cât mai sănătos cu copilul tău și a nu vă mai prinde în cicluri negative de interacțiune.
Relația dintre părinte și copil este o relație unilaterală, în care adultul are responsabilitatea de a identifica, înțelege și satisface nevoile fizice și psihologice ale copilului și nu invers. Până când cei mici cresc, devin autonomi și se pot autoregla singuri, noi suntem modelul lor.
Dificultăți care te pot îndrepta către ședințele de consiliere parentală & psihoeducație:
Ai conflite dese cu copilul tău, care escaladează până când devii agresiv verbal, fizic sau emoțional;
Simți că nu ai autoritate în fața copilului și cedezi mereu pânî când se crează haos;
Copilul tău îți ocupă tot timpul iar atunci cand încerci să-l lași singur remarci că e foarte dependent de tine;
Nu suporți emoțiile intense ale copilului (furia, frica, tristețea);
Nu reușești să te conectezi cu copilul tău care pare distant și te respinge;
Tu și partenerul tău aveți stiluri parentale diferite și nu reușiți să ajungeți la un numitor comun în relația cu copilul etc.