Serialul Anne with an E

Am terminat de curând serialul Anne with and „E” de pe Netflix. De început, l-am început a doua oară, dându-i o nouă șansă la recomandarea unei colege. E același fenomen pe care l-am observat și în cazul cărților sau a tuturor lucrurilor care ne colorează viața în fiecare zi – trebuie să fii pregătit să primești un anumit conținut. Dacă nu ești, reacția instinctivă este de respingere. Nu îl înțelegi, nu-ți place, te plictisește.

Ei, de data asta se pare că eram pregătită să o urmăresc pe Anne pentru că m-a prins încă de la început și m-a ținut așa până la finalul celor 3 sezoane.

Povestea se învârte în jurul acestui personaj, Anne, un suflet extrem de tulburat dar cu un potețial copleșitor. Anne trăiește multiple traume în copilăria mică - de la pierderea părinților, la viața lipsită de hrană emoțională din orfelinat, bullying masiv din partea celorlalți copii dar și a adulților, plasmente multiple în familii în care este continuat abuzul.

La doar 13 ani, Anne are un istoric de viață extrem de bogat, nu în experiențe de viață pozitive, din păcate, ci în culori din cele mai negre. Cu toate astea, Anne este o supraviețuitoare. Capacitatea ei de reziliență este remarcabilă. Sigur, loviturile vieții lasă urme cea mai vizibilă fiind anxietatea – veți observa cum Anne are un debit verbal uriaș, menit să gestioneze toată această tensiune interioară, simptom pe care îl putem regăsi foarte ușor și dacă ne uităm la oamenii din jur pe care îi cunoaștem.

Principalul mecanism de coping pe care Anne îl dezvoltă pentru a face față adeversității este imaginația, visarea. Ea își folosește capacitatea imaginativă (colosală de altfel) pentru a evada din realitatea înconjurătoare. Este un mecanism des folosit, pe care o să-l observăm la unii copii dacă suntem atenți. Aduce cu sine, însă, și riscuri, cu precădere dezvoltarea de psihoze, sau cu alte cuvinte îndepărtarea prea mare de realitate. Oamenii pot rămâne blocați în labirintul confortului minții lor și astfel uită să mai revină „cu picioarele pe pământ”. Din fericire, acesta nu este și cazul lui Anne care învață să-și folosească imaginația în sens constructiv, inventând povești sau privind dincolo de ce se vede, oferind sens și profunzime naturii înconjurătoare.

Un alt efect secundar al traumelor trăite de fată este impulsivitatea ei. De-a lungul episoadelor se angajează în mai multe acțiuni „negândite”, are accese de furie sau ia decizii majore în momente de intensitate emoțională maximă. Și că tot am ajuns aici, intensitatea emoțională cu care Anne percepe lumea este extremă ca nivel dar și ca instabilitate, putând să treacă rapid de la extraz la depresie. Prin natura ei dramatică, teatrală, Anne întâlnește lumea într-un mod care se poate dovedi obositor pentru ceilalți.

Ea are nevoia presantă de a fi acceptată, iubită, validată și reacționează puternic la orice urmă de respingere (chiar și una închipuită de ea, nu neapărat reală). Cu toate astea, Anne nu știe cum să recunoască iubirea, pentru că nu a primit-o niciodată și are tendința de a procesa realitate deformat, ocolind fix acele gesturi de afecțiune de care are atâta nevoie.

Deși are o stimă de sine redusă, lui Anne nu-i lipsește curajul. Este un pionier, un lider, un om care inspiră, având ca resurse hotărârea și perseverența. Este un exemplu pozitiv de persoană care își face limonadă din acreala cu care o tratează viață. În același timp e o lecție despre traumă pentru noi, ajutându-ne să înțelegem mai bine cum funcționează psihicul uman și să acceptăm mai ușor un copil „dificil”.

Cele 3 sezoane prezintă într-un ritm destul de lent parcursul lui Anne în propria evoluție personală. Vindecarea se petrece în primul rând în sânul familiei adoptive dar și în relația cu Diana, noua ei prietenă cea mai bună. Un bonus al serialului este că nu doar Anne „crește”, ci toate celelalte personaje din jurul ei. Suntem martorii transformării lor pe măsură ce se lasă atinși de schimbare, de emoție, fiecare în rolul lui – părinte, profesor, prieten etc.

Acum, la final, simt recunoștință, în primul rând pentru mine căci am fost în situația în care am putut primi această poveste, apoi pentru un film realizat foarte bine care mi-a permis insight-uri și emoții intense și apoi pentru actrița din rolul personal pe care am găsit-o ca fiind delicios de talentată.

Ce vă doresc vouă, celor care ați ajuns până aici cu lectura e să vă atingă și coloreze cât mai multe experiențe, aceasta fiind singura modalitate de dezvoltare personală.