Parenting bazat pe dragoste & ratiune
Sunt cateva tipologii de parinti in aceasta lume larga, explicate diferit in functie de teoria pe care alegem sa o citim. Astazi, am sa-ti povestesc despre una dintre ele si sa-ti ofer si instrumentul prin care poti afla rapid in ce stil tinzi sa te incadrati mai mult.
CONSULTANTUL – ofera ghidare si consultanta copiilor lui (intalnit si ca stilul echilibrat)
transmite inconstient copilului mesajul ca merita, ca este valoros, ca este capabil;
mentioneaza foarte rar responsabilitatile;
ii demonstreaza copilului prin exemplul personal cum sa ai grija de sine si sa fii responsabil;
impartaseste sentimente personale despre propria performanta si responsabilitate;
il ajuta si il sustine pe copil in experimentarea alternativelor si ii ofera ocazia de a lua mai apoi decizia pe cont propriu;
ofera „perioade de timp” clare in care copilul sa-si duca la bun sfarsit sarcinile;
ofera un model despre ce inseamna sa faci o treaba buna, sa finalizezi o sarcina, sa strangi dupa tine, sa te simti bine cu munca ta;
se intreaba deseori „A cui este problema?” si il ajuta pe copil sa exploreze diferite solutii la problemele lui;
foloseste foarte multa actiune si putine cuvinte;
ii permite copilului sa experimenteze consecintele naturale ale realitatii care actioneaza ca un profesor;
ELICOPTERUL – planeaza asupra copilului si il salveaza din lumea ostila in care traieste (intalnit si ca stilul permisiv)
transmite inconstient copilului mesajul ca este slab, vulnerabil, incapabil, nu are valoare;
ii gaseste scuze copilului dar se plange de proasta lui gestiune a responsabilitatilor;
„preia” asupra lui responsabilitatile copilului;
il protejeaza pe copil de orice posibila emotie neplacuta;
ia decizii pentru copil;
nu ofera structura, constanta dar se plange „dupa tot ce am facut pentru tine…”
se vaicareste si induce vina „cand o sa te inveti vreodata…trebuie mereu sa strang dupa tine!”
se plange de faptul ca are un copil total iresponsabil care il face sa aiba si mai multe responsabilitati si sa munceasca mai mult;
foloseste foarte multe cuvinte si actiuni care salveaza sau sunt un indicator pentru copil al faptului ca nu este capabil sau responsabil;
protejeaza copilul de consecintele naturale si se foloseste de vina ca „profesor”.
SERGENTUL – ii da directive copilului si ii conduce viata (intalnit si ca stilul autoritar)
transmite inconstient copilului mesajul ca este slab, lipsit de rezistenta si valoare;
formuleaza multe cereri si are multe pretentii vizavi de responsabilitati;
ii spune copilului cum sa-si gestioneze responsabilitatile;
ii spune copilului cum ar trebui sa se simta;
se exprima in termini absoluti „asta trebuie sa faci!”;
comanda ca sarcinile sau responsabilitatile sa fie facute ACUM;
emite ordine si amenintari „daca nu-ti faci curat in camera…”;
isi asuma problema si foloseste ordine si amenintari pentru a o rezolva;
foloseste multe cuvinte dure si putine actiuni;
se foloseste de pedepse – durerea si umilirea servesc drept „profesor”.
De cele mai multe ori, parintii se recunosc intr-o combinatie de stiluri. Quiz-ul de mai jos te va ajuta sa-ti dai seama pe care dintre cele 3 il folosesti mai mult in relatia cu copilul tau. Daca vei fi sincer cand raspunzi la intrebari, vei avea sanse mai mari sa iti eficientizezi stilul din prezent.
Copilul tau isi uita acasa tema sau mancarea de pranz. Ce faci?
a. Fugi la scoala cat de repede poti. Nu poti sa suporti gandul ca va lua o nota mica, sau va ramane flamand.
b. Ii tii o morala lunga despre responsabilitate si ii spui sa se astepte la o consecinta serioasa pentru ca a trebuit sa te duci pana la scoala.
c. Ii spui „Dragule, imi pare asa rau cand uiti lucruri. E cu siguranta usor sa uiti, si mie mi se intampla. Ce te gandesti sa faci (tu) in situatia asta?
Copilul tau intarzie CRONIC plecarea la scoala de dimineata si nu este niciodata gata la timp. Tu:
a. Te agiti pe langa el impachetandu-i ghiozdanul. Il bati la cap din ce in ce mai tare.
b. Tipi si ameninti ca nu il mai lasi cu tableta sau telefonul daca nu reuseste sa se adune si sa se miste mai repede.
c. I-ai vorbit deja despre ce e nevoie sa faca pentru a fi gata inainte de ora 08:00 asa ca:
Nu mai spui NIMIC in timpul rutinei de dimineata.
Daca intarzie de ora 08:00, ii spui „Puiule, pot sa vad ca ti-a fost greu sa fii gata in dimineata asta. S-a facut ora 08:00 si eu voi pleca spre serviciu. Cum ai de gand sa te descurci in situatia asta?”
Mic dejunul copilului tau de 3 ani se apropie de final. Il vezi cum continua sa-si arunce pe jos paharul cu apa distrandu-se de minune. Tu:
a. Te enervezi dar continui sa ridici paharul si ii reamintesti cu dulceata in glas la fiecare noua aruncare „Iubitule, lasa paharul aici” si „Hai sa ne oprim din aruncat si sa bem apa”.
b. Esti frustrat. Cu fiecare aruncare, fata ta devine mai rosie si vocea ti se tranforma in porunca „Inceteaza!”.
c. Canti „Uhh-ohh, se pare ca ai terminat. E timpul sa te dai jos din scaun.” Cand copilul incepe sa planga si protesteze pentru ca mai vrea ii spui „Stiu, e trist. Cand arunci, te dai jos.” Imediat, ii redirectionezi comportamentul mergand in camera de joaca si spunand „Vrei sa te joci cu cuburile sau cu papusa?”
Copiii tai nu-si aduna jucariile. Tu:
a. Te saturi sa tot calci pe ele. Stii ca ar trebui sa le stranga…dar vei primi musafiri in curand si e mult mai usor sa o faci tu.
b. Ii iei de mana din camera cealalta si ii tragi dupa tine la locul cu jucarii spunand „Le strangeti ACUM!”.
c. Transformi totul intr-un joc. Fiecare este un camion care incearca sa adune si sa transporte cat mai multe jucarii. Le spui „Ador sa ii ajut pe cei pe care ii vad ca lucreaza din greu.”
d. Familia ta are o regula: cine aduna de pe jos, poate pastra. Cand copilul plange pentru ca i-ai ridicat jucaria si o poti pastra, ii spui „Da, stiu e foarte trist. Ai vrea sa incerci din nou maine?”.
e Ambele variante, C si D, sunt bune.
E timpul ca baiatul tau sa duca gunoiul. Tu:
a. Ii aduci aminte de 3 ori si deja mirosul de innebuneste. Duci tu gunoiul pentru ca el mai are si tema de facut.
b. Ii inchizi televizorul si ii spui „poftim?! ce ti-am spus eu sa faci?” De ce nu ai facut? De cate ori trebuie sa te rog sa faci ceva pana cand faci efectiv?
c. Rasufli cu usurare. Il rogi mereu pe baiatul tau sa duca gunoiul in apropierea cinei. Stii ca el nu rateaza NICIODATA o masa. Stii ca mirosul cinei ii va aduce aminte de promisiunea si sarcina lui si daca nu se intampla asta, vei spune cu iubire „sunt pregatita sa servesc masa in 5 minute tuturor celor care si-au terminat treburile casnice”.
Filozofia ta generala de parenting este:
a. Daca e vreo problema, o voi rezolva!
b. Eu stiu cum e cel mai bine!
c. Crezi in copiii tai si nu eziti sa le spui asta facandu-i responsabili de viata lor in cel mai iubitor mod cu putinta. Pentru ca setezi limite ferme dar pline de iubire, esti in masura sa le oferi copiilor tai suficienta libertate si alegere in cadrul astfel format.
Daca raspunsurile tale sunt in majoritate A-uri – esti predominant un parinte-elicoper. Ai o inima mare si lumea te considera de obicei un „parinte grozav”. Esti mereu acolo pentru a-l salva pe micutul tau de probleme. Pentru ca un parinte-elicopter ridica mereu povara celorlalti este usor sa alunece in pasivitate si agresivitate. Copilul tau tinde sa fie dependent sau ostil si nu intelegi de ce dupa tot ce ai facut pentru el. Daca esti un parinte-elicopter, stilul consultantului ti-ar putea parea destul de dur in comparatie cu felul in care procedezi tu acum. In timp, vei putea vedea beneficiile in a avea incredere in copilul tau si a-l ghida pentru a-si rezolva propriile probleme fara sa mai fie nevoie sa intervii de fiecare data.
Daca raspunsurile tale sunt in majoritate B-uri – esti predominant un parinte-sergent. Esti un parinte bine intentionat care isi doreste sa aiba „o masinarie bine unsa”. Cand copiii tai fac greseli tinzi sa te superi in loc sa vezi asta ca pe o oportunitate de invatare pentru ei. Folosesti „dragostea dura” presarata cu morale stufoase. Vrei ce este mai bun pentru copiii tai si stii ca sunt capabili de asta. Din pacate, ironia face ca mesajul transmis inconstient de un parinte-sergent care sufla in permanenta in ceafa copilului sa fie „cred ca esti prea fraier ca sa faci lucrurile in felul tau asta ca te voi cicali, iti voi tine morala, si te voi controla cu atentie”. Copiii tai s-ar putea sa devina rebeli pe masura ce cresc pentru ca nu au beneficiat de suficient control sanatos in vietile lor. De asemenea, tind sa fie vicleni. Parintele-sergent il invata pe copil ca o greseala inseamna o reactie furtuna din partea mamei sau a tatalui. Concluzia lui: „daca mama si tata nu stiu, nimeni nu va mai tipa la mine”.
Daca raspunsurile tale sunt in majoritate C-uri – esti predominant un parinte-consultant care se bazeaza pe dragoste si logica in relatia cu copiii. Ai o multime de strategii si instrumente de parenting la indemana si nu te temi sa le folosesti. Iti dai seama ca sunt multiple feluri in care poti aborda si rezolva o situatie si o faci in acord cu nevoile copiilor tai. Intre tine si copilul tau se construieste astfel o relatie consistenta si trainica. Tu, ca parinte, ti-ai dat seama ca esti cea mai buna sansa a copilului tau de a castiga o viziune sanatoasa a lumii din care face parte. Privesti esecul ca pe un facilitator de succes si dezvoltare. Ti-ai perfectionat arta empatiei si calmului si continui sa-l responsabilizezi pentru actiunile lui. Ai un simt al umorului foarte bine dezvoltat si prezent. Ai grija de tine si copiii tai se pricep si ei la asta pentru esti modelul lor de urmat.
A fi parinte este un continuu proces de invatare iar copiii pot deveni maestri in a ne da lectii de viata, daca le permitem. Controlul si limitele sunt necesare in educarea lor atata timp cat sunt sanatoase. Nu este niciodata prea tarziu sa devii mai bun la a fi parinte. Daca vrei sa citesti mai multe despre cele trei stiluri si despre cum sa incluzi mai multa dragoste & logica in stilul tau de parenting, poti sa aprofundezi citind cartea „Helicopters, Drill Sergeants and Consultants”.
