O revelatie

Am avut o revelatie. Acum ca a avut loc, mi se pare banala si evidenta, cu atat mai mult cu cat, psiholog fiind, studiez lucrurile astea de mai bine de 5 ani de zile. Stiu insa ca asta este si magia unei revelatii, faptul ca reuseste sa patrunda cu adevarat in constiinta ta cu o informatie pe care poate ca ai auzit-o de sute de ori pana in acel moment si pe care poate chiar o spuneai ca pe o poezie la examen (in cazul meu).

Cumva, poti sa detii deja o informatie, iar revelatia sau momentul de aha vine si te ajuta sa o si folosesti. Deodata, chiar intelegi cu adevarat, nu doar stii.

Revelatia mea a fost legata de faptul ca noi, ca oameni, avem nevoi emotionale diferite. Cu alte cuvinte, tanjim in proportii diferite dupa apropiere, afectiune si intimitate in relatiile noastre, in functie de propriul istoric de viata care ne-a adus la ceea ce suntem astazi. Am inteles cu adevarat in acel moment ca daca nu esti cautat (sau nu cauti la randul tau) asta poate sa fie mai degraba o chestiune de nevoi diferite intre oameni, decat respingere. Puterea acestei revelatii devine cu atat mai importanta cu cat, oameni fiind, ne putem simti cu usurinta respinsi de un seen urmat de tacere, de telefonul iubitului/ei care intarzie sa apara sau de prietenul/a care nu a mai dat niciun semn de doua saptamani.

Cumva, respingerea pare mult mai plauzibila la prima vedere decat ideea ca celalalt s-ar putea sa simta altfel decat mine. Sa nu aiba nevoie de un pupic sau o imbratisare atunci cand am eu, sa nu aiba nevoie sa vorbeasca cu mine de 13 ori pe zi asa cum am eu si poate nici sa ma vada atat de des, indiferent de natura relatiei noastre. Nu, este mult mai usor, natural si firesc sa te gandesti (neintentionat, bineinteles) ca cei din jur simt, trebuie sa simta la fel ca tine. Faptul ca uneori nu se intampla asta este motivul declansator pentru posibile stari de anxietate, dependenta, posesivitate, retragere, suparari si conflicte.

Unul dintre beneficiile majore ale consilierii/psihoterapiei este acela ca ne ajuta sa ne diferentiem de cei ce ne inconjoara, ajutandu-ne sa ne dam seama de nevoile, dorintele, emotiile, si gandurile care ne apartin noua si cele care apartin celorlalti. Nu suntem la fel si tocmai asta este frumusetea relatiilor interpersonale.

Un alt beneficiu major al acestui tip de interventii este facilitarea de revelatii dulci, neasteptate si deschizatoare de perspective, menite sa ne faca viata mai placuta. Imi doresc, la fel cum va doresc si voua, cat mai multe astfel de momente!

Previous
Previous

FURIA: Adevar sau Provocare? (seminar)

Next
Next

Povestea unui proces de terapie