Despre limite in relatii
Poate una din cele mai greu muncite realizari in lucrul cu sine in sau in afara consilierii psihologice, este dobandirea capacitatii de a seta si impune limite sanatoase in relatiile cu ceilalti. Exista in cultura fiecarei familii credinte precum:
Este normal si de asteptat sa-i ajuti pe ceilalti oricand, oricum, oriunde, indiferent de costurile personale;
Chiar daca vrei sa spui NU, este mai politicos sa spui da;
Nevoile celorlalti sunt mai importante decat ale tale;
Conteaza imaginea sociala asa ca trebuie sa faci ce se asteapta de la tine, nu ce vrei tu” s. a.
A avea grija de tine implica multe si incepe prin a-ti oferi valoare. Iar valoarea se pastreaza la loc de cinste, nu? Nu ajunge oricine la ea, si nici nu o utilizeaza exagerat ca pe o resursa interminabila. Valoarea asta are nevoie de niste limite clare, bine definite, realiste, care sa o protejeze.
Iata cateva lucruri pe care e bine sa le stii despre limite:
Daca simti furie, ura, te plangi des, te simti amenintat, sufocat sau victima in relatie cu ceilalti, atunci inseamna ca primesti tot atatea semnale despre aspectele din viata ta care ar beneficia de pe urma unor limite impuse.
Nu poti simultan sa impui o limita si sa ai grija de sentimentele altcuiva; celalalt se poate simti ranit, furios, dezamagit, dar asta nu este problema ta; starile lui sunt responsabilitatea lui.
Atunci cand abia incepi sa setezi limite in relatiile tale interpersonale, poti simti rusine sau teama (te poti percepe ca rau si dur), ceea ce este foarte normal pentru ca faci o schimbare majora, si inca una pentru care nu ai fost antrenat niciodata;
Tocmai de aceea, vei incepe sa setezi limite atunci cand esti pregatit, nicio secunda mai devreme.
Cand setezi limite este firesc sa spui, spre exemplu: Nu accept sa-ti versi furia pe mine sau Nu-ti permit sa ma tratezi asa. Daca nu ma poti respecta, te rog sa stai departe de mine. Daca sunt oameni care nu te trateaza cu respect, ai dreptul sa le oglindesti asta, sa le soliciti sa inceteze si chiar sa te indepartezi si sa ii eviti pe viitor daca ei continua.
Limitele exista pentru a te proteja si deci este bine sa fie setate de la bun inceput si aplicate atunci cand una dintre nevoile tale este incalcata – siguranta, confort, sanatate fizica/psihica/emotionala, intimitate etc.
Nimeni nu-ti poate solicita informatii despre ceea ce gandesti sau faci impotriva vointei tale. Ceea ce alegi sa impartasesti cu ceilalti este responsabilitatea ta si este determinat de cum te simti in acel moment, nu de ceea ce vrea altcineva.
Nimeni nu are dreptul de a-ti spune ce sa gandesti, ce sa faci sau cum sa te simti. Ai dreptul de a-ti asuma propriile ganduri, sentimente, valori si credinte.
Nu trebuie sa fii dragut cu oamenii care nu sunt draguti cu tine.
Nu-ti va iesi din prima, poate ca vei exagera sau face prea putin insa si asta este o abilitate, care – la fel ca orice alta abilitate – se desavarseste in timp prin exercitiu.
A impune limite celorlalti nu este o pedeapsa, ci o necesitate si normalitate, cu atat mai mult in relatiile cu oameni care nu au ei insisi nicio limita si tind sa fie intruzivi. A seta limite este, pe termen lung, mai sanatos pentru echilibrul tau mental si emotional. Cu toate astea, a seta limite este greu pentru ca este in contradictie cu o valoare puternica a societatii in care traim: lipsa spatiul personal/lipsa granitelor: (vezi) parinti care dau buzna peste copii, fara sa le respecte intimitatea, aglomeratia infernala din mijloacele de transport, interesul pentru viata celorlalti si judecata ei apriga, manipulare si santaj emotional intre generatii, prioritizarea imaginii sociale etc.
In ciuda tuturor vocilor (interne sau externe), adevarul este ca esti complet acceptabil chiar aici si acum, cu toate senzatiile, gandurile si emotiile pe care le experimentezi. Si, culmea, acceptarea este primul pas catre schimbare.
