Esec

Ieri am avut o zi plina de esecuri. Inca de dimineata lucrurile au inceput sa se distanteze foarte tare de ceea ce aveam eu in gand si totul parca mi-a iesit pe dos. A fost ca si cum situatiile se luasera la intrecere unele cu celelalte care iese mai sifonata si ma face sa ma simt mai prost. Am reusit sa ma abtin din a generaliza si mi-am mentinut speranta ca pana seara ceva se va schimba. N-a functionat si trairile mele s-au plimbat intre frustrare, dezamagire si demotivare cu mici accente de anxietate.

Si este in regula. Neplacut, inconfortabil, lipsit de complimente dar atat de necesar.

Imi place sa ma gandesc la sufletul uman ca la un tablou vesnic in pictare. Si, ca orice tablou, exista tonuri calde care se armonizeaza cu cele reci, exista umbre si luminozitate care se completeaza pentru a pune in valoare toate detaliile. Acelasi tip de cooperare este si intre diferitele emotii pe care le traim si care, asemeni culorilor, astern experiente pe canvasul nostru interior. Viata nu este doar despre acele momente de triumf si de aplauze, ci este si despre incercari nereusite, despre modestia rezultata din intelegerea faptului ca nu este chiar totul in controlul tau, despre dezamagirile asteptarilor pe care le-ai emis fata de cei din fata, despre o oboseala de care nu ai avut grija de cum „te-a batut pe umar”.

Pretuiti zilele cu lacrimi, cu greseli si conflicte, cu dezamagiri si durere. Ele va invata despre zonele sensibile ale sufletului vostru, despre vulnerabilitate, despre resurse de coping, despre nevoi, dorinte si asteptari. Perfectiunea noastra nu vine din faptul ca suntem fericiti mereu, ci din faptul ca suntem prezenti la calatoria nostra de dezvoltare, indiferent de cat de aprige sunt conditiile drumului.